Despre schimbare...

„Oamenii au puterea să schimbe orice într-o clipă. Resursele de care avem nevoie să ne transformăm visurile în realitate sunt în noi și așteaptă ziua în care ne vom trezi și ne vom cere drepturile prin naștere.” – Tony Robbins

Am stat și am meditat foarte mult la noțiunea de „schimbare”, ce impact are aceasta asupra oamenilor și cum se produce? Dacă ar fi să împart schimbarea în două mari categorii, aș spune că schimbarea e de două feluri: aia bună și aia rea, evident. DEX zice că „schimbarea” este – „întorsătura care s-a produs la cineva sau la ceva spre ceva nou”, adică nu bun sau rău, ci nou.

Este interesant acest aspect, pentru că fiecare din noi în parte are percepția de bine sau de rău. Dar, cum spunea și Lazarev, ce putem defini noi ca „rău”, în plan energetic s-ar putea să fie „bun” și dă exemplul acela cu un om care și-a rupt piciorul cu o zi înainte de a avea un zbor foarte important, dar fiind în spital, l-a ratat și multe regrete l-au încercat. A aflat că avionul s-a prăbușit și toți oamenii au murit. Cumva, printr-o alchimizare, ceva „rău” ce i s-a întâmplat, a dus la ceva „bun” în termeni lumești. Și așa s-a produs schimbarea în omul acela. Numai el știe ce tip de schimbare s-a produs, dar ce e relevant și vreau să subliniez e durata necesară schimbării oamenilor.

De regulă, mulți spun că oamenii nu se schimbă, ca-n expresia „lupu-și schimbă părul, dar năravul ba”, alții afirmă că schimbarea se produce în timp, necesită timp și cât timp ți-a luat să dezvolți un comportament „rău”, tot atât ar lua să schimbi acel comportament într-unul „bun”. Dar, toate aceste gânduri m-au adus la două concluzii: oamenii se pot schimba, iar schimbarea nu trebuie să dureze, ci atunci când acea persoană a realizat și a crezut cu adevărat, schimbarea s-a produs instant. Revin la exemplul cu omul cu piciorul rupt. I-a luat ani de zile să realizeze că faptul că și-a rupt piciorul i-a salvat viața? Sau schimbarea în mintea și în celulele corpului lui s-a produs instant, fără măcar a analiza ceva sau a gândi? Pur și simplu, s-a întâmplat instant.

Și asta, mă duce la cel mai frumos și mai important exemplu, potrivit căruia, schimbarea, dorită și asumată, se produce instant. Și mi-am amintit de momentul în care, alături de Mântuitor pe cruce, se află de-a dreapta și de-a stânga lui, cei doi tâlhari. Și unul dintre ei, trece prin schimbarea asta instantă, de care vorbesc. A văzut situația în care se afla, a avut credință, și-a mărturisit păcatele desfășurate prin ochii lui de-a lungul întregii vieți, știind că o să moară, și a ales calea cea bună. Schimbarea s-a produs instant, de aceea îi și spune Mântuitorul că în ziua crucificării, vor fi amândoi în Rai.

Suntem făcuți a trăi împreună, a ne lega destine, a ne ajuta unii pe alții, dar dacă dorim să îi schimbăm pe cei din jurul nostru, după propriile percepții, după ce credem că e bine sau greșit, s-ar putea să nu ne convină adevărul. Și adevărul este că schimbarea unei persoane ține doar de ea însăși, iar dacă se întâmplă, se întâmplă instant. Fără a trebui să demonstreze ceva cuiva, nimănui. Încercând să-i schimbăm pe cei din jurul nostru după bunul plac, nu realizăm că transformă acea persoană într-o persoană lipsită de alegeri, într-o persoană constrânsă, căreia nu vom avea decât reproșuri de făcut, dacă „se abate de la tipar”.

Schimbarea nu se întâmplă nici în 10 ani sau 5 luni, nici atunci când batem din picioare, ca soțul să nu mai bea, copilul să nu mai fumeze și să ia 10 pe linie la școală, ca partenerul să te iubească sau să nu te mai înșele și așa mai departe. Dorința cu gânduri bune de altfel, de a schimba o persoană, „dorindu-i binele” este mascată de fapt de egoism și orgoliu, când ar trebui să fie marcată de susținere, respect și poate cel mai important și primordial lucru, iubire... pură, curată, adevărată.

Această iubire, mânată de dorința de a-l schimba pe cei la care ținem, trebuie să reziste, indiferent de rezultat. Dacă scade sau se diminuează, nu e decât o dragoste lumească, care, așa cum a venit, va și pleca și dorința de a-l schimba pe celălalt, nemaifiind din iubire, va fi datorată propriilor dorințe și așteptări, neîndeplinite, evident, dacă nu este conformă cu iubirea adevărată și necondiționată, care nu cere nimic în schimb. Și, pus în fața faptului împlinit, făcând acest exercițiu, că iubirea rămâne, indiferent dacă persoana pe care o dorim noi „să o schimbăm în binele nostru”, nu o face, iar iubirea rămâne la fel... ei bine, acest lucru devine Divin, energetic nu mai există posesivitate, egoism sau dorințe proprii, iar schimbarea... va apărea... instant.

Și mai este un aspect. Suntem stâpânii propriilor noatre vieți, iar atunci când în persoana de lângă noi vedem ceva ce nu ne convine, nu trebuie să uităm faptul că privim de fapt în oglindă, iar schimbarea pe care o dorim de la celalălalt, o dorim de fapt în noi înșine, fără a ne da seama, pentru că e adânc ascuns în subconștient. Făcând noi cele necesare, vom vedea rezultatele. Niciun om nu ne iese în cale fără un scop anume. Nu există coincidențe. Așa cum spunea nu știu cine, „Fii tu schimbarea” și toate celelalte vor urma de la sine. Având credință, schimbarea se va produce instant, cine știe, poate deja s-a și produs.