Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Dumnezeu. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 iunie 2022

 Cu emoții mari, iată-mă ținând în propriile mâini, prima mea carte „oficială”. Nu am cum să uit gustul suferinței care m-a împins să scriu această carte, cum m-am simțit să retrăiesc fiecare amintire dureroasă, toate pornind de la un simplu gând, cel al aventurii în căutarea fericirii, ca cea dintr-un film pentru copii sau din basme. Abia la sfârșitul acesteia, am realizat că pot să descopăr liniștea în vremuri zgomotoase, că pot să iert, că am puterea de a ierta, că pot să învăț cum se simte să iubești necondiționat și să nu aștepți nimic în schimb, că pot să învăț cum se simte să te iubești pe tine însuți, că pot să vindec cele mai dureroase răni care mi-au provocat suferință și poate cel mai important, că pot să fiu fericită, orice aș avea sau nu aș avea, orice aș face sau nu aș face, știind că „acolo în Univers” nimeni nu își dorește să fim nefericiți, triști, supărați, dezamăgiți, rușinați sau vinovați, trădați, înșelați sau nevrednici... de orice este mai bun, mai pur și mai curat. 


Mai jos un extras mai „special” din - Scenariul 4. Cal invizibil – 5 Secunde

„Începuse „Ain't nobody” a lui Chaka Khan și trebuia să dansez în clipa aia. Nu mă mai interesa de nimic. M-au urmat și Mihaela, Ioana și Ana. Și nu mai gândeam. Nu mai ascultasem melodia de ani de zile și nu mai conta nimic. Dansam toate și s-a împărțit cumva gașca. În câteva secunde au venit la dans și Roxana și Lavinia, iar băieții stăteau la băut și povestit. Nici bine nu mă imaginasem cu o seară înainte în club, că soarta mă adusese în club. Dansam în jocul ăla de lumini fade, savurând fiecare notă și cântând fiecare cuvânt din cântec. Petru mă privea relaxat de pe canapea, în timp ce își savura whisky-ul. Și eu îl priveam înapoi. Era perfect. S-a terminat și a început „Men in black” a lui Will Smith, prietenul meu. Dă-i dans și pe asta. Nu mă pricep la dansat, dar nici că îmi pasă. Cred că aveam niște figuri drăguțe, că Petru zâmbea și se amuza. Au venit și băieții la dans, mai puțin Petru, care parcă avea o plăcere deosebită să mă privească. Dar pentru că sunt bătrână, n-am rezistat prea mult și m-am dus la Petru, care îmi adusese un Cosmopolitan.

- You’ve got some skills, Sherlock, nu glumă, mi-a zis zâmbind.

- Mai am, dar am obosit, iau o pauză. Mulțumesc pentru cocktail! E dulce, e perfect. 

Nu am savurat două guri, că a început „Purple rain” a lui Prince. Și Petru mi-a întins mâna, în timp ce s-a ridicat în fața mea.

- Dansează cu mine, a zis, privindu-mă în ochi.

Și i-am întins mana și l-am urmat către locul de dans, unde deja toți ceilalți dansau în pereche. M-a cuprins ușor și am început să dansăm încet, pe ritmul melodiei. Îmi bătea inima tare. Am închis ochii. Mirosea atât de bine. I-am simțit buzele pe gât, pe ureche, apoi pe buzele mele și ne-am sărutat lung. De fiecare dată când ne sărutam, parcă era prima oară. Îmi imaginam că dansam în ploaie și totul era mov. Nu știu cât a durat, că a început deodată „Pinguinul” și m-am schimbat la față instant, uitându-mă în direcția DJ-ului, doar ca să-l văd pe Bogdan mulțumit. M-am gândit instant la nunți și am văzut în cap invitați beți dansând aia, care făcând 3 pași la stânga, când trebuia dreapta și tot așa. Și mai durează și jumate oră. Nu mă duc la nunți. Nu că aș avea mulți prieteni la care să mă duc, dar tradițiile astea cu jucatul găinii, furatul miresei, plimbatul colacului secuiesc în pași de vals, mi se par o nebunie. Am încercat cândva să aflu ideea de după la fiecare în parte, dar nu mai țin minte, semn că nu era nimic important cred. Voiam să-mi imaginez nunta mea cu Petru, eu în rochie de mireasă și teniși, dar nu mă puteam concentra, uitându-mă la toți cum încercau să se alinieze buimaci în linie dreaptă.

- Hai să bem, i-am zis lui Petru uitându-mă nervos aproape la el.

Petru m-a luat de mână amuzat și ne-am îndreptat spre canapea, așezându-mă în brațele lui. Ne-am amuzat de cum dansau toți. După minute bune de pinguini, au început horele, puse de DJ de data asta, conștientizând românismul din club și că era 1 Decembrie.

- Dansezi? mă întreabă Petru deodată râzând.

- În niciun caz. Habar n-am, am răspuns amuzată. Mergi și fă-ți de cap, e rândul meu să te privesc.

- Privește și învață, a zis și mai amuzat.

Și Petru al meu s-a băgat între Lavinia și Mihaela și ca un flăcău îmbrăcat în haine populare și ciupici imaginari, a început să danseze, animat și mai tare de Lavinia, care conducea hora în pași din ce în ce mai rapizi. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred cât de bine știe să danseze. Arată perfect, miroase a fericire, vorbește chineză la perfecție, știe populară și e îndrăgostit de mine. Ce pot să-mi mai doresc de la viață? Încă un cocktail. Nu mai aveam și m-am dus la bar, să îmi mai iau unul, când văd un domn liniștit, care își savura băutura, uitându-se la Lavinia, care conducea horele cu mândrie. Am zâmbit în sinea mea”



Cartea, al carei cost este de 55 lei, poate fi comandata de pe site-ul Librăriei Coresi sau direct de la autor, accesând butonul „Mesaj”, dacă cineva dorește să primească cartea cu un mesaj personalizat, special și dedicat de la mine sau pagina personala, Simona Vitizov. Mulțumesc!

duminică, 19 iunie 2022

Scenariul 4. Cal invizibil- 5 Secunde

Mă simt datoare cu un mic „sinopsis” al cărții. Am început această carte cu scopul de a pune pe „hârtie” ce simt, să mă eliberez. Cumva mi-a dat puterea să mă revolt prin „Natalia” și de ce nu, să vindec, atât cât am putut. Cred că îmi doresc ca pentru oricine o va citi, să îndrăznească măcar să spere că viața e mai mult decât atât. Refuz cu vehemență să cred că venim pe pământ să fim nefericiți, să ne alimentăm cu suferință, să preluăm concepții greșite și eronate că viața e o luptă și trebuie să răzbim. Dacă nu e așa? Totodată, mi-aș dori ca la finalul cărții, oricine o va citi, să se vindece, să spere, să iubească, să ierte, conștientizând și altceva, prin experiențele descrise. De asemenea, îmi doresc să aduc bucurie, prin glumele, aluziile și joculețele presărate cu amuzament. Nu în ultimul rând, îmi doresc ca fiecare să aibă curaj să își înceapă propria aventură. 

Primul capitol al cărții, intitulat „Depresia”, debutează cu gânduri, frământări și episoade marcante din copilăria și viața Nataliei, în vârstă de 30 ani, care realizează că a fost și este nefericită, însă simte că a ajuns la capătul puterilor, motiv pentru care decide să pornească într-o aventură, în căutarea fericirii, alături de un alt gând, acela de a se îndrăgosti. Este conștientă că trebuie să schimbe ceva, dar nu știe de unde să înceapă, ducând în paralel o luptă dură cu ea și mintea ei, care nu se oprește din gândit și creat scenarii. Prietena ei, Mara, observă zbuciumul ei, astfel că într-o zi o sună și îi oferă cadou participarea la un curs, care ar putea să o ajute în aventura ei. Ajunsă la curs, Natalia descrie într-o manieră analitică și compulsivă tot ce gândește, trăirile ei și reticența către deschiderea unei altfel de viziuni asupra spiritualității. Ajunsă acolo, începe să conștientizeze că viața ei poate fi schimbată și că trebuie să învețe doar cum să se iubească pe sine și să ierte, dintr-o perspectivă divină. Descoperă că oamenii pot fi capabili de lucruri pe care nu și le-a imaginat vreodată, cum ar fi să se vindece, să își recupereze fragmente de suflet sau să vorbească cu îngerii. Se apropie de Petru, despre care află în starea de meditație că tatăl lui s-a sinucis. Capitolul se încheie cu ea deschizându-și inima în fața lui. 

Al doilea capitol, denumit „Aventura”, prezintă apropierea Nataliei de Petru și povestea lor de dragoste, desprinsă din basme. Aceasta realizează că persoanele pe care le-a judecat la curs aveau să îi devină prieteni, alături de care și ea și Petru trăiesc momente unice, amuzante, de iubire. Petru se mulează perfect pe paranoia Nataliei, care se deschide în fața ei, povestindu-i despre viața și traumele lui. Acesta începe să o iubească cu adevărat, incitându-i în același timp și mintea, prin diferite jocuri psihice. După ce petrec câteva zile extraordinare împreună în Austria, în Natalia se naște o altă luptă interioară. Capitolul se încheie cu decizia acesteia de a se despărți de Petru, căruia nu are ce să îi reproșeze. Această decizie pornește dintr-o percepție greșită asupra viziunii acesteia despre credință și Dumnezeu.

Ultimul capitol, intitulat „Revolta” continuă cu biciuirea Nataliei și imposibilitatea de a înțelege scopuri și înțelesuri profunde ale vieții, ale fericirii adevărate și iubirii, motiv pentru care decide să meargă la partea a doua a cursului. Acolo, are parte de anumite revelații și realizează că îl iubește pe Petru și asta nu înseamnă că renunță la Dumnezeu. Petru în schimb dispare, întristat că nu are cum să o ajute pe Natalia. Tot în acest capitol, Mihai, cel mai bun prieten al acestuia, apelează la Natalia pentru a-l găsi. Amândoi pornesc în Austria, inclusiv cu gânduri că Petru ar putea face ceva necugetat. Deși se regăsesc, Natalia nu apucă să își verbalizeze iubirea, întrucât ceva tragic se întâmplă. Atunci, Natalia îndrăznește să se ridice împotriva lui Dumnezeu, să se revolte. Finalul este deschis, șocant aș spune, arătând de fapt ce este înăuntrul Nataliei ascuns și ce a fost întotdeauna, dar care nu a putut fi manifestat niciodată din cauza gândurilor și analizelor veșnice, care au îndepărtat-o de la adevăratul răspuns al aventurii ei. 

Cartea, al carei cost este de 55 lei, poate fi comandata de pe site-ul Librăriei Coresi sau direct de la autor, accesând butonul „Mesaj”, dacă cineva dorește să primească cartea cu un mesaj personalizat, special și dedicat de la mine, pe WhatsApp sau pagina personala, Simona Vitizov. Mulțumesc!



  Recenzie „Scenariul 4. Cal invizibil – 5 secunde” de Simona Vitizov de  Adriana Ionescu  |  iul. 12, 2022  |  Beletristică ,  Dragoste ,  ...