Se afișează postările cu eticheta Scenariul 4. Cal invizibil - 5 Secunde. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Scenariul 4. Cal invizibil - 5 Secunde. Afișați toate postările

sâmbătă, 25 iunie 2022

 Cu emoții mari, iată-mă ținând în propriile mâini, prima mea carte „oficială”. Nu am cum să uit gustul suferinței care m-a împins să scriu această carte, cum m-am simțit să retrăiesc fiecare amintire dureroasă, toate pornind de la un simplu gând, cel al aventurii în căutarea fericirii, ca cea dintr-un film pentru copii sau din basme. Abia la sfârșitul acesteia, am realizat că pot să descopăr liniștea în vremuri zgomotoase, că pot să iert, că am puterea de a ierta, că pot să învăț cum se simte să iubești necondiționat și să nu aștepți nimic în schimb, că pot să învăț cum se simte să te iubești pe tine însuți, că pot să vindec cele mai dureroase răni care mi-au provocat suferință și poate cel mai important, că pot să fiu fericită, orice aș avea sau nu aș avea, orice aș face sau nu aș face, știind că „acolo în Univers” nimeni nu își dorește să fim nefericiți, triști, supărați, dezamăgiți, rușinați sau vinovați, trădați, înșelați sau nevrednici... de orice este mai bun, mai pur și mai curat. 


Mai jos un extras mai „special” din - Scenariul 4. Cal invizibil – 5 Secunde

„Începuse „Ain't nobody” a lui Chaka Khan și trebuia să dansez în clipa aia. Nu mă mai interesa de nimic. M-au urmat și Mihaela, Ioana și Ana. Și nu mai gândeam. Nu mai ascultasem melodia de ani de zile și nu mai conta nimic. Dansam toate și s-a împărțit cumva gașca. În câteva secunde au venit la dans și Roxana și Lavinia, iar băieții stăteau la băut și povestit. Nici bine nu mă imaginasem cu o seară înainte în club, că soarta mă adusese în club. Dansam în jocul ăla de lumini fade, savurând fiecare notă și cântând fiecare cuvânt din cântec. Petru mă privea relaxat de pe canapea, în timp ce își savura whisky-ul. Și eu îl priveam înapoi. Era perfect. S-a terminat și a început „Men in black” a lui Will Smith, prietenul meu. Dă-i dans și pe asta. Nu mă pricep la dansat, dar nici că îmi pasă. Cred că aveam niște figuri drăguțe, că Petru zâmbea și se amuza. Au venit și băieții la dans, mai puțin Petru, care parcă avea o plăcere deosebită să mă privească. Dar pentru că sunt bătrână, n-am rezistat prea mult și m-am dus la Petru, care îmi adusese un Cosmopolitan.

- You’ve got some skills, Sherlock, nu glumă, mi-a zis zâmbind.

- Mai am, dar am obosit, iau o pauză. Mulțumesc pentru cocktail! E dulce, e perfect. 

Nu am savurat două guri, că a început „Purple rain” a lui Prince. Și Petru mi-a întins mâna, în timp ce s-a ridicat în fața mea.

- Dansează cu mine, a zis, privindu-mă în ochi.

Și i-am întins mana și l-am urmat către locul de dans, unde deja toți ceilalți dansau în pereche. M-a cuprins ușor și am început să dansăm încet, pe ritmul melodiei. Îmi bătea inima tare. Am închis ochii. Mirosea atât de bine. I-am simțit buzele pe gât, pe ureche, apoi pe buzele mele și ne-am sărutat lung. De fiecare dată când ne sărutam, parcă era prima oară. Îmi imaginam că dansam în ploaie și totul era mov. Nu știu cât a durat, că a început deodată „Pinguinul” și m-am schimbat la față instant, uitându-mă în direcția DJ-ului, doar ca să-l văd pe Bogdan mulțumit. M-am gândit instant la nunți și am văzut în cap invitați beți dansând aia, care făcând 3 pași la stânga, când trebuia dreapta și tot așa. Și mai durează și jumate oră. Nu mă duc la nunți. Nu că aș avea mulți prieteni la care să mă duc, dar tradițiile astea cu jucatul găinii, furatul miresei, plimbatul colacului secuiesc în pași de vals, mi se par o nebunie. Am încercat cândva să aflu ideea de după la fiecare în parte, dar nu mai țin minte, semn că nu era nimic important cred. Voiam să-mi imaginez nunta mea cu Petru, eu în rochie de mireasă și teniși, dar nu mă puteam concentra, uitându-mă la toți cum încercau să se alinieze buimaci în linie dreaptă.

- Hai să bem, i-am zis lui Petru uitându-mă nervos aproape la el.

Petru m-a luat de mână amuzat și ne-am îndreptat spre canapea, așezându-mă în brațele lui. Ne-am amuzat de cum dansau toți. După minute bune de pinguini, au început horele, puse de DJ de data asta, conștientizând românismul din club și că era 1 Decembrie.

- Dansezi? mă întreabă Petru deodată râzând.

- În niciun caz. Habar n-am, am răspuns amuzată. Mergi și fă-ți de cap, e rândul meu să te privesc.

- Privește și învață, a zis și mai amuzat.

Și Petru al meu s-a băgat între Lavinia și Mihaela și ca un flăcău îmbrăcat în haine populare și ciupici imaginari, a început să danseze, animat și mai tare de Lavinia, care conducea hora în pași din ce în ce mai rapizi. Mă uitam la el și nu-mi venea să cred cât de bine știe să danseze. Arată perfect, miroase a fericire, vorbește chineză la perfecție, știe populară și e îndrăgostit de mine. Ce pot să-mi mai doresc de la viață? Încă un cocktail. Nu mai aveam și m-am dus la bar, să îmi mai iau unul, când văd un domn liniștit, care își savura băutura, uitându-se la Lavinia, care conducea horele cu mândrie. Am zâmbit în sinea mea”



Cartea, al carei cost este de 55 lei, poate fi comandata de pe site-ul Librăriei Coresi sau direct de la autor, accesând butonul „Mesaj”, dacă cineva dorește să primească cartea cu un mesaj personalizat, special și dedicat de la mine sau pagina personala, Simona Vitizov. Mulțumesc!

  Recenzie „Scenariul 4. Cal invizibil – 5 secunde” de Simona Vitizov de  Adriana Ionescu  |  iul. 12, 2022  |  Beletristică ,  Dragoste ,  ...